De ce apare vinovăția când te pui pe primul loc?
Te-ai cam săturat să fii tu persoana care poate, care știe, care le descurcă pe toate: și la muncă, și acasă, ba mai mult, și cu prietenii.
Și începe în tine un soi de revoltă. Gata! De mâine refuzi. De mâine spui nu. De mâine nu îți mai oferi instantaneu ajutorul.
Doar că știm foarte bine cum stă treaba cu „de mâine”. Simți entuziasm o perioadă, după care apar ispite care mai de care. Când spun ispite, mă refer la tipare vechi pe care reintri uneori fără să îți dai seama prea bine, mai ales când ești în situații cu vulnerabilitate: foame, oboseală, stres, grabă.
În zilele în care exersezi „NU”-ul, apare una dintre cele mai mari piedici cu care te poți întâlni: vinovăția. Iar vinovăția atrage după sine îndoiala: „dacă nu e bine ce fac? Ce a fost în capul meu? Uite ce persoană rea sunt.” Iar pentru a reduce vinovăția, faci lucrurile obișnuite de până atunci. Apoi te judeci și reiei cercul vicios.
Dar nu, aici vinovăția nu e neapărat un semn rău. Din contră, este un semn că faci schimbări. Iar schimbarea aduce dezechilibre: în relații, dar și în dinamica interioară. Există o diferență între vinovăția reală (aceea sănătoasă, care ne împiedică să facem rău altora) și vinovăția învățată prin presiune nedreaptă.
Vinovăția când faci ceva sănătos pentru tine poate fi un semn că nu ai avut voie mult prea mult timp să faci asta. Ai primit critici sau acuze (că ești o persoană egoistă sau rea ori nerecunoscătoare) când ai încercat să îți exprimi dezacordul, ori, pur și simplu, să îți comunici nevoile. Și au trecut ani de zile cu tine sub „interdicția” asta interioară.
Cu alte cuvinte, încă nu crezi că ai dreptul să spui ce gândești, pentru că pare că încă ocupi o poziție inferioară, nedemnă de exprimare. Iar asta e tare nedrept. Căci cu toții avem nevoi și dreptul de a ni le îndeplini.
Această poziție se modifică treptat, în timp, cu efort conștient. Iar pe parcurs apar, inevitabil, îndoiala sau frustrarea.
Dacă alegi să spui NU „de mâine”, te invit să reflectezi la următoarele întrebări:
Ce voce îți răsună în cap când faci asta?
Cum ar fi să stai 10 minute să suporți vinovăția asta fără să acționezi nicicum pentru a o reduce?
Și îți amintesc cu grijă că nu e nevoie să faci totul singur(ă). Dacă te regăsești în acest tipar și vrei să înveți cum să pui limite fără să te întorci în cercul vinovăției, lucrăm exact cu astfel de mecanisme în terapie.
